Nevoile relaționale

M-am hotărât să scriu acest articol, motivată fiind de povestea unei cliente. Ascultând-o, m-am dus cu gândul la nevoile relaționale descrise de Erskine. Păstrarea confidențialității, nu îmi permite să îi dau numele real, așa că o să o numesc Alexandra. Alexandra, face parte dintr-o familie numeroasă, cu 4 frați, ea fiind cea mijlocie. Toată viața ei, și-a dorit să facă lucrurile diferit de frații ei, să aleagă „chestii diferite”, altfel se simțea „pierdută printre frați”. Îmi spune cu tristețe: „Știi, mama ne trata pe toți la fel, eram luați la grămadă!” Îmi dau seama cât de important este pentru ea să fie văzută în unicitatea ei, pentru că oricât de mult vrem să aparținem unui grup, și să spunem: „Aparțin acestei familii, pentru că împărtășim aceleași valori! în același timp vrem să contribuim cu ceva diferit, doar al nostru.

Nevoile relaționale sunt diferite de nevoile biologice. Nevoile relaționale izvorăsc și pot fi împlinite într-o relație umană, ce hrănesc și transformă fiecare individ. Nevoile relaționale sunt universale, le întâlnim atât în societatea modernă cât și într-un trib din Africa, însă intensitatea lor diferă în funcție de etapa de vârstă, situațiile vieții și diferențele culturale. Avem nevoie ca acestea să fie în echilibru în mai multe domenii ale vieții noastre: profesional, relația de cuplu, relația cu copiii, relația cu un prieten. Când aceste nevoi sunt respectate de ambele parți, relația înflorește. Când aceste nevoi nu sunt auzite, văzute și cultivate reciproc, relația umană se deteriorează și experimentăm stresul psihologic.

Care sunt aceste nevoi și cum le recunoaștem?

Mulți dintre noi nu știm care sunt nevoile noastre. Nu putem să verbalizăm cu claritate ce anume avem nevoie din relația cu celălalt și ajungem să ne certăm. Ușor, ușor începem să percepem că ceva ne lipsește. Ne afundăm într-un gol, ne îndepărtăm și înstrăinăm de cei apropiați. Nu înseamnă ca dacă știu ce am nevoie și cer clar, celalalt este obligat să îmi satisfacă nevoile imediat și oricând. Însă atunci când mie îmi este clar ce am nevoie, pot solicita într-un mod matur. Astfel, șansele de îndeplinire cresc versus dacă stau supărat așteptând ca celălalt să se prindă. Adesea, aduc în cabinet metafora lui Jacques Salome. Relația este ca o eșarfă. Fiecare ține de capătul eșarfei și este responsabil de partea lui de eșarfă.

Însăși recunoașterea nevoilor devine un proces de detectiv. Pentru că este necesar să ne uităm la: cum au fost sau nu au fost îndeplinite în copilaria noastră? ce ne-a lipsit atunci? cum încercăm acum ca adulți să le îndeplinim? care nevoi sunt mai importante pentru noi? care sunt mai importante pentru partener? cum ne comportăm când aceste nevoi nu sunt satisfăcute? Haideți pentru început să le cunoașteți!

Nevoia de securitate: într-o relație este important să ne simțim în siguranță atât fizic cât și emoțional, să știm, că putem să ne arătăm vulnerabilitatea fără a exista pericolul umilinței, respingerii.

Nevoia de a fi valorizat într-o relație: sentimentul de a fi apreciat, validat pentru ceea ce ești și ceea ce faci, pentru interesele, curiozitatea și modul de exprimare. Câți dintre noi nu vrem să auzim de la șeful nostru, spre exemplu: „ Apreciez modul în care gestionezi conflictele!”

Nevoia de a fi acceptat de către o persoană stabilă, pe care ne putem baza: se referă la siguranța și protecția în momentele de conflict intrapsihic dar și la susținerea,  ghidarea când avem nevoie de îndrumare.

Nevoia de reciprocitate și confirmare a experienței personale: se referă la nevoia de a fi înțeles de către celălalt pentru ca și el a trăit o situație similară, știe cum este. În cultura noastră avem și o expresie plastică ce sugerează această nevoie:” Am fost în papucii tăi!” De asemenea, se referă și la nevoia de a fi similari, de a ne simți că aparținem unui grup prin faptul că împărtășim aceleași valori, idei, metode. Grupurile de suport se formează în jurul acestei nevoi.

Nevoia de autodefinire și conturare a propriei unicități: nevoia de similaritate ne oferă siguranță, relaxare, însă pentru a ne putea diferenția este nevoie să ne simțim unici. Îmi aduc aminte de mama mea, care îmi povestea, cum bunica le croia rochii la fel iar ea găsea o modalitate, de a aplica o fundință, o eșarfă, ceva care să o facă să fie diferită. Bineînțeles, că această nevoie nu se referă doar la atribute exterioare ci și la cele psihologice.

Nevoia de a avea impact asupra celeilalte persoane: se referă la nevoia de a influența persoanele în diferite moduri, cum ar fi modul de a gândi, schimbarea comportamentului, obținerea cooperării sau obținerea unor reacții emoționale. Câți dintre noi nu ne întrebăm: oare eu impactez pe cineva? Am fost foarte fericită și onorată când una din colegele mele mi-a spus: -Honey, tu ești una din persoanele care m-au inspirat!”

Nevoia ca celălalt să aibă inițiativă din când în când: nevoia ca celălalt să facă primul pas, să inițieze o conversație, să ne contacteze telefonic. Auzim această nevoie, ascunsă în spatele cuvintelor de tipul „doar eu îl sun pe prietenul meu, el niciodata nu mă contactează” sau „nu mai vreau să fac eu primul pas” , spuse cu dezamăgire, tristețe și durere.

Nevoia de a exprima iubire: o îmbrățișare, o mângâiere, un cadou, ajutorul reprezintâ câteva modalități de exprimare a iubirii. Dacă această nevoie ne este respinsă devenim triști, furioși, stresați. La fel cum corpul are nevoie de hrană, spiritul nostru are nevoie de cea mai hrănitoare mancare: iubirea. Suntem construiți să oferim și să primim iubire.

Pentru voi, care sunt acele nevoi importante? Dacă ar fi să faceți o ierarhie, cum ar arăta? Cum vă îndepliniți aceste nevoi acum? Cum au fost îndeplinite ca și copil?