Probabil ați observat în jurul vostru persoane care simt o anumită emoție însă arată cu totul altceva. Un prieten ce relatează o experință tristă prin care a trecut, însă râde în timp ce povestește. O colegă care pare că este furioasă într-o situație, însă începe să plângă.
În ambele cazuri observăm nepotrivirea între ceea ce arată la exterior și ceea ce trăiesc in interior. Cumva emoția arătată nu se potrivește.
Ce este cu aceasta nepotrivire emoțională pe care cu toții o percepem (dacă suntem atenți) la prietenii, copii, părinții noștri, atunci când apare?
Senzația de neautentic/nepotrivire este dată de ceea ce numim în Analiza Tranzacțională, emoții racket. Este importantă diferențierea emoțiilor racket de emoțiile autentice, atât prin înțelegerea lor la nivel cognitiv cât și prin a le conștientiza la nivel intrapsihic.
AT vorbește despre 4 emoții de bază (furie, frică, tristețe, bucurie) fiecare având funcția ei în viața noastră. Celelalte emoții sunt o combinație a acestor 4 emoții de bază, asemănător culorilor secundare și terțiale care sunt o combinație a celor principale.
Frica este legată de o amenințare iar reacția este de luptă, fugă sau înghețare.
Furia apare când ceva din exterior încalcă limita noastră fizică si emoțională sau ne oprește în atingerea unui scop. Furia ne energizează să acționăm pentru îndepărtarea obstacolului.
Tristețea este legată de pierdere iar reacția este aceea de a încerca să ținem cu dinții de ceea ce am pierdut sau de a lăsa să treacă.
Bucuria apare în situații pozitive iar reacția internă este una de plăcere, calm, relaxare.
Emoțiile autentice sunt emoțiile enumerate mai sunt. Ele sunt adaptative, contribuie la rezolvarea problemei și sunt apropiate contextului.
În schimb, emoția racket implică o înlocuire a emoției autentice cu altă emoție ceva mai dezirabilă sau acceptată mai ușor în familia de origine.
Într-un mod simplu spus: ca și copii, am primit atenție pentru emoția racket deoarece emoția autentică nu a fost primită și acceptată. Fiecare copil observă cum unele emoții sunt interzise iar altele sunt premiate sau li se acordă atenție. Astfel descoperă: dacă arăt emoția autentică însă este interzisă în familia mea, nevoile mele nu vor fi implinite, (nevoia de siguranță, empatie, înțelegere), atunci arăt emoția acceptată și voi avea parte de atenția necesară. Tot acest proces este unul inconștient, copilul observând la un nivel subtil ceea ce este acceptat, permis și ceea ce nu este permis. Uneori interdicția este directă. Ce trebuie reținut: emoția racket acționează întotdeauna ca substitut pentru o altă emoție care a fost intersiză în familia de origine.
Spre exemplu, dacă am fost certați sau pedepsiți atunci când am fost furioși, ne-am dezvoltat mecanismul prin care poate am plâns iar pentru asta am primit înțelegere și empatie.
În familia mea, tristețea nu a fost permisă. Cuvintele „Ai tăcut! Ai tăcut!” când plângeam erau adesea însoțite și de o palmă peste gură. Am învățat să înghit tristețea și lacrimile iar în timp am început să arăt mai degrabă nemulțumire și furie decât tristețe.
Spre deosebire de emoțiile autentice, emoțiile racket nu conduc la rezolvarea de probleme. Din contră, pot genera conflicte și jocuri psihologice din care ne este greu să mai ieșim, rănindu-ne pe noi și pe cei din jurul nostru.
Atunci când simți o emoție întreabă-te: este această emoție autentică? Se află o altă emoție acolo, sub cea pe care o arăt acum? Cum a fost pentru mine ca și copil când îmi arătam furia, tristețea, frica, bucuria?
În continuare, fă acest exercițiu. Pentru fiecare din cele 4 emoții de bază (frică, furie, tristețe, bucurie) desenați câte un cerc. Plasați cercurile într-un cerc mai mare, numit Cercul Sigurantei, fie în interiorul cercului, fie parțial în el și parțial în afara lui sau complet în afara lui, luând în considerare experiențele dumneavoastră de când erați copil și cât de mult părinții au permis exprimarea acestor emoții, cât au reușit să vă fie alături pentru a învăța să le organizați intern.