Simbioza

Psihoterapia este despre relații. Despre noi și despre cum suntem noi în acele relații.

Există relații în care poți simți că nu funcționezi decât împreună cu cealaltă persoană (partener, mamă, fiu/fiică).

În Analiza Tranzcțională numim relații simbiotice atunci când două sau mai multe persoane se comportă ca și când formează o singură persoană, iar rolurile în relație sunt foarte bine stabilite. Fiecare se comportă în cadrul relației așa cum se așteaptă de la el, iar asta face relația confortabilă: partenerul vine vineri seara acasă cu mâncare chinezească la seara de film, o fiică adult își planifică vacanțele cu familia în fiecare vară la mama sa care locuiește în alt oraș, un cuplu de tineri căsătoriți care locuiesc cu părinții ei iau masa împreună în fiecare duminică.

Totuși, ce se întâmplă când în relația simbiotică una din părți își reclamă autonomia? Partenerul decide că vineri va fi seara de bere cu băieții, familia fiicei vor călători în altă țară în următoarea vacanță sau tinerii căsătoriți decid să își achiziționeze propria casă.

Invariabil, celaltă parte va percepe asta ca o retragere din relație și va încerca să păstreze lucrurile așa cum sunt. Inconștient, credința este că „fără cealaltă parte, nu pot exista”. În mod paradoxal, această credință oferă relației de simbioză calitatea aparentă de stabilitate.

Poate nu o va face în mod deschis, dar conflicte în relație vor apărea pe teme diverse, poate chiar mai vechi sau care nu mai au relevanță – totul se întâmplă în plan inconștient. Poate partenera va reproșa sâmbătă că e zi de curățenie și în schimb el se va trezi târziu după o noapte cu băieții, mama va evidenția toate lucrurile care o nemulțumesc la partenerul fiicei, iar părinții vor decide poate că au nevoie de o mașină nouă și că tinerii trebuie să contribuie la plata ratelor.

Inițial, la ieșirea din simbioză, ambele părți vor simți un disconfort. Simbioza însemna stabilitate și comoditate. Nu este prea plăcut sâmbătă dimineața să te trezești în zgomotul aspiratorului și reproșurile partenerei. O vacanță într-un loc nou este ceva inedit, dar poate fi surprinzător: nu știi dacă mâncarea la noul restaurant va fi pe gustul tău, poate drumul spre cazare va fi obositor sau GPSul nu va funcționa. Iar să nu mai stai cu părinții implică responsabilitatea planificării finanțelor, gătitului, curățeniei.

Între o mamă și un nou născut există o simbioză sănătoasă. Pe măsură ce copilul crește, mama va relaxa simbioza, oferindu-i copilului ocazia să achiziționeze noi resurse, încurajându-l în separarea adecvată dar încă oferind suport la nevoie. Până la stadiul de tânăr adult, simbioza este dizolvată progresiv.

În relația simbiotică, persoana își discreditează opțiunea de a fi Adult.

O dată ieșiți din simbioză, ambele părți au mai multe opțiuni, mai multă flexibilitate, dar și independența de a reveni la relația cu cealaltă parte într-un mod sănătos: partenerii pot stabili alta seară de film astfel încât partenerul să își poate satisface nevoia de a fi în relație cu amicii săi, mama și fiica vor

găsi dimensiuni noi de a fi apropiate iar tinerii căsătoriți vor putea planifica evenimente de calitate alături de părinți, respectându-și barierele noi descoperite.