Vindecarea traumei prin reconectarea cu corpul

A vorbi despre „traumă” este o îndrăzneală, nu doar pentru cel care vorbeste, ci și pentru cel care se apropie să asculte. A încerca să definești cuvântul „traumă” este un lucru delicat și provocator iar nu de puține ori sensul său este denaturat. În realitate, “trauma nu face referire la evenimentul în sine, ci la ceea ce se întâmplă în interiorul nostru, în corpul nostru, ca urmare a unui eveniment exterior.” Gabor Mate

Sumar

• Experiența mea cu traumele
• Sursa traumelor
• Manifestarea traumelor
• Renegocierea traumelor
• Concluzii

Experiența mea cu traumele

Din experiența mea de ființă umană, de client în psihoterapie tradițională, dar și somatică, de psihoterapeut integrativ dar și viitor practicant Somatic Experiencing, am avut și continui să fiu în procesul transformării rănilor. Această transformare a condus la experiențe de eliberare, de vitalitate, de accesare a resurselor interioare și de redefinire a identității personale.

Sursa traumelor

Suntem obișnuiți să considerăm că părinții sunt sursa problemelor noastre și credem cu tărie că dacă vom simți acea durere primară, atunci vom fi în regulă, lipsiți de traumă. Munca emoțională profundă este importantă, însă ea nu trebuie să fie copleșitoare, nu ar trebui să fie copleșitoare pentru noi și pentru sistemul nostru nervos.

Cercetările lui Peter Levine și nu numai, ne arată că trauma nu se află în eveniment, ci mai degrabă constă în răspunsul de supraîncarcare și dezorganizare a sistemului nostru nervos central. Astfel, creierul unei persoane traumatizate rămâne prins în trecut și continuă să răspundă în prezent, ca și cum persoana se află sub stresul din momentul evenimentului traumatizant. Emoțiile și senzațiile fizice imprimate în corp în timpul traumei nu sunt experimentate sub formă de amintiri, ci ca reacții fizice care perturbă prezentul. Astfel, acea încărcătură traumatică rămâne în corpul nostru iar dacă nu învățăm să o descărcăm, crează pattern-uri de funcționare nesănătoase: pattern-uri de reacție, de postură, de respirație, de gândire, etc. Trauma constă în percepția noastră vis a vis de un eveniment. Un bebelus lăsat singur 1h de către mamă, poate să experimenteze acea situație ca și cum ar fi în apropierea morții.

Manifestarea traumelor

Un sistem nervos sănătos are cicluri sănătoase de activare și descărcare, însă atunci când această funcție de auto-reglare este blocată sau dereglată, se dezvoltă simptome traumatice. Trauma închide poarta acestei “farmacii” a corpului nostru si ne impiedică să eliminăm hormonii stresului pentru a ne fi mai bine. Așadar, reactivitatea, anxietatea, frica, depresia sunt doar câteva urmări ale traumei în viața noastră.

Când avem traume, uităm că din postura de adult putem alege cum să ne simțim și să reacționăm în orice moment dat. Acest lucru se întâmplă deoarece trauma ne seduce, ne trezim în mod inconștient atrași din nou și din nou în același “film urât”, fără să realizăm cum se întâmplă asta - pentru că trauma este familiarul nostru, este ceea ce știm mai bine și ușor, ușor ajungem să fim dependenți de suferință. În realitate, fară a schimba experiența corpului, nu putem schimba fundamental trauma. Putem înțelege scenariul de viață, credințele limitative, pattern-urile inconștiente, istoria transgenerațională, insă dacă nu le aducem pe toate la nivelul corpului, nimic nu se schimbă fundamental, până nu se schimbă în corp.

Renegocierea traumelor

Primul pas în negocierea traumei, este de a deveni observatori ai propriei noastre experiențe și a ne da voie să auzim vocea fără cuvinte a propriului nostru corp. Nu este nevoie ca trauma să fie o sentință pe viață, ea poate fi însă, un puternic catalizator pentru transformare. Cu toții am trăit și am simțit durerea, cu toții avem mai mult sau mai puțin probleme de abandon, însă schimbarea vine în momentul în care ne întoarcem către noi în momentul prezent și găsim modalități creative de a renegocia experiența simțită, mai degrabă, decât să rămânem captivi în povestea copilăriei.

Corpul nostru ne vorbește tot timpul. Există o muzicalitate internă pe care de cele mai multe ori nu o auzim, iar vestea bună vine din faptul ca există un prim ajutor emoțional pentru traumă. Sunt lucruri foarte simple pe care le putem face pentru a renegocia trauma, printre care:

1. Conștientizarea propriului corp (a celor mai simple senzații fizice) - ne pune în contact cu lumea noastră interioară, respectiv cu peisajul intern al organismului nostru. Simpla observare a unei stări de iritare, de anxietate este suficientă pentru a ne schimba perspectiva și pentru a ne deschide în fața unor opțiuni diferite de reacțiile noastre automate de zi cu zi. Putem începe prin a ne întreba: Ce simt acum în corpul meu?

2. Etichetarea senzațiilor fizice – odată ce am devenit atenți la senzatiile fizice, următorul pas constă în a le numi. Spre exemplu: simt puls accelerat, contractii in diferite zone ale corpului, ameteli, senzație de vomă, etc. Putem continua a ne întreba: Unde anume în corpul meu simt această senzație? Pentru a putea balansa senzațiile în corp este important să identificăm și părți ale corpului nostru care se simt bine, relaxate și să pendulăm între senzațiile plăcute și neplăcute. Învățarea artei de a-ți observa și a-ți tolera senzațiile fizice, este o premisă necesară pentru revizitarea în condiții de siguranță a trecutului.

3. Apelarea la resurse – odată recunoscute senzațiile, ne putem întoarce către corp și îl putem întreba: Ce pot să fac pentru tine astfel încât să iți ușurez experiența? Ce pansament îți pot oferi eu aici și acum?. Când avem traumă, uităm că suntem un izvor nesecat de resurse și că putem apela oricând la ele pentru a ne face experiența mai usoară. Resursele ne ajută să modulăm reacția sistemul nostru nervos, dintr-o stare de alertă, într-o stare de relaxare. Grounding-ul, respirația și răspunsul de orientare activ, sunt doar câteva dintre metodele cele mai simple și oricând la îndemână, pe care propriul corp ni le oferă pentru autoreglare biologică.

Concluzii

Trauma este doar o parte din poveste. În realitate, noi suntem mai mult decât traumele noastre, suntem niște supraviețuitori! Ființe cu o capacitate intrinsecă extraordinară de vindecare și evoluție. Asemenea plantării și îngrijirii unei grădini, această călătorie implică răbdare, repetiție și o convingere profundă că vindecarea este normală, naturală și nu poate fi grăbită. Viața este mai mult decât traumă și durere. Este și plăcere, conexiune cu noi și cu tot ce ne înconjoară, iubire și aventură. Este nevoie doar de solul potrivit, grădinari răbdători și plini de compasiune pentru a evoca tendințele de vindecare înnăscute chiar și în cele mai rănite ființe vii.

Bine ai venit acasă!

Cu dragoste, respect și recunostintă,

Alexandra